Pe vremuri era cea mai frumoasa papusa pe care o putea avea un copil. Azi, nu se mai joaca nimeni cu ea, dar a devenit in schimb obiect de colectie pretios. Valoarea ei poate ajunge la cateva mii sau zeci de mii de dolari pentru cele mai vechi si bine intretinute.
Aceasta papusa are in cele mai multe cazuri, capul si extremitatile realizate din portelan, material ceramic alb si translucid obtinut prin arderea la temperaturi inalte a unei paste de cuart, de caolin si de feldspat impreună cu adaosuri de alti componenti.
Corpurile papusilor sunt rareori facute integral din portelan deoarece devin grele si fragile in acelasi timp.
Portelanul este un material originar din China. Chinezii au reusit sa pastreze secretul producerii timp de secole, dar la inceputul anilor 1700, europenii au descoperit pe cont propriu cum sa il faca si din acel moment a explodat o adevarata industrie in Europa.
Papusile din portelan sunt de doua feluri: bisque si tip china. Papusile bisque sunt caracterizate de finisajul realistic ce da impresia mata a pielii, iar cele tip china au aspectul lucios al bibelourilor din portelan pe care la un moment dat le aveam toti prin casa sau pe care unii le mai au inca...
Din pacate, in mod frecvent, termenii de papusa din portelan, papusa bisque si papusa china sunt folositi cu acelasi sens. Categoriile sunt insa foarte clare, iar colectionarii nu pot fi inselati.
Istoria papusilor di portelan merge in timp pana in 1770, cand primele capete de portelan au fost create in Cornwall, Anglia. Primele papusi engleze erau destul de brute, fara un finisaj extraordinar, dar design-ul avea potential. De mentionat ca englezii fabricau doar capul din portelan, iar restul corpului era facut din carpe sau lemn. Companille germane si daneze au preluat stilul, germanii fiind primii care au realizat papusi cu umeri din portelan de care era prins corpul. Rapid, insa, si Parisul a devenit insemnat pe harta producatorilor, in special pentru hainele de ultima moda cu care imbracau papusile.
Papusa china
Acest tip de papusa este realizat partial sau in totalitate din portelan glazurat. Poarta denumirea de "china" deoarece si chinezii realizau figurine din portelan glazurat/lucios.
Papusa china tipica are capul din portelan cu par modelat pictat si corpul facut din lemn, carpe sau piele. Dimensiunile variaza intre 2.5cm si 76 cm.
Aceste papusi erau predominant produse in Germania intre anii 1840 si 1940, atingand varful popularitatii intre 1840 si 1890. In ciuda popularitatii, revista Harper's Bazar le-a numit demodate in 1873, probabil din cauza papusilor bisque care castigau apreciere prin realitatea exprimata.
Cele mai insemnate companii producatoare erau: Kestner; Conta&Boehme; Alt, Beck and Gottschalck; si Hertwig. De mentionat mai sunt si Kling, Kister, KPM si Meissen. Papusile china erau produse si in Cehoslovacia, Danemarca (Royal Copenhagen), Franta (Barrois, Jacob Petit), Polonia (Tielsch) si Suedia.
Portelanul pentru papusi este realizat prin arderea ceramicii intr-un cuptor la o temperatura nu mai mica de 1300 grade Celsius. La inceputuri, un amestec pastos era presat in matrite pentru realizarea capetelor, insa metoda modelarii a fost imbunatatita astfel: capetele papusilor erau realizate prin turnarea unui amestec lichid in matrite. Papusile la care se foloseste cleiul lichid sunt mult mai simetrice decat celelalte. De obicei treceau prin trei arderi, dupa care erau acoperite cu doua straturi de glazura. Prima ardere producea materialul bisque, iar la a doua si a treia ardere se decora si glazura. Cele mai solicitate capete sunt cele cu email roz glazurat. Glazura este realizata prin adaugarea de culoare aurie peste cea roz deja existenta. Papusile cu luciu rozaliu au fost facute pana in anii 1900.
Corpurile din carpa erau atasate de cap prin lipire, capsare sau coasere prin gaurile facute special de producator. Se spune ca aceste gauri pot indica vechimea papusii, astfel ca cele cu 3 gauri par a fi cele mai vechi. De asemenea mulajul si pictura primelor modele erau superioare versiunilor ulterioare. Primele variante aveau parul pictat doar in negru sau maro, iar luciul rozaliu erau adaugat pentru a da caldura tonului pielii. Cateva papusi aveau umerii inclinati si rosu in obraji, iar altele aveau picioare de lemn.
Capetele papusilor se vindeau foarte des in mod individual, iar mamele sau doicile le combinau cu trupurile din carpa deja detinute.
Intre 1850 si 1914 se realizau si papusi complet din portelan, numite Charlote Inghetate. Ele aveau brate fixe, pumni inclestati si par negru sau blond. Unele aveau coafuri asemenea fetitelor reale, haine turnate, ghete si bonete. Culoarea materialului folosit la fabricarea lor era alb sau roz. Cele mai vechi modele aveau chiar si pete de funingine pe fata.
Papusa Bisque
Papusile bisque frantuzesti au inceput sa preia piata
papusilor de portelan incepand cu anul 1860, productia lor continuand si dupa Primul Razboi Mondial.
Papusa bisque este facuta partial sau in intregime din portelan bisque. Ea este caracterizata de un finisaj realistic, foarte asemanator pielii umane.
Varful popularitatii a fost atins intre anii 1860 si 1900. In timp, a devenit obiect de colectie cu valoare de mii de euro. Vechile papusi frantuzesti sau germane erau facute pentru joaca copiilor, dar acum sunt produse strict pentru piata colectionarilor.
Papusa bisque avea peruca, de obicei realizata din mohair sau par uman. Producerea se realizeaza in matrite cu ardere de peste 1260 grade Celsius. Capul este pictat in cateva straturi pentru a crea caracteristicile faciale si nuante cat mai apropiate pielii, dupa care sunt supuse din nou arderii. Trupul era atasat de cap la fel ca la papusa tip china si era facut din carpe, piele sau mai tarziu din cauciuc.
Intre 1860 si 1890, majoritatea papusilor erau "la curent cu moda", adica prezentau aspectul femeilor adulte in infatisare si costumatie. Existau chiar si magazine specializate in vanzarea de accesorii pentru papusi: pieptene, funde, bijuterii, blanuri, palarii, rochii etc. In zona Pasajului Choiseul din Paris se crease o adevarata industrie in jurul acestor accesorii.
Papusile erau menite copiilor din familiile instarite, care se jucau cu ele si le imbracau conform tendintelor. Proveneau din companii franceze, ca de exemplu: Jumeau, Bru, Gaultier, Rohmer, Simone and Huret, dar adesea capetele erau fabricate in Germania.
Producatorii investeau mult timp si efort in crearea acestor domnisoare in miniatura. Papusile aveau parul impletit foarte elaborat sau lasat sa curga in bucle impodobite cu flori, funde sau alte accesorii. Majoritatea erau blonde, iar din 1880 fata le-a devenit mai rotunda.
Artistii sculptau capetele papusilor bisque, operatiune care dura foarte multe ore deoarece se straduiau sa reproduca obrajii si buzele la dimensiuni corecte. Sprancenele erau desenate printr-o singura linie precisa, iar buzele aveau culoare trandafirie. Genele erau desenate de o mana exacta care putea trasa multe linii fine. Ochii erau mari, din sticla, frumos colorati. Corpurile trebuiau mai intai asamblate si apoi atasate de cap. Apoi se punea peruca, se adaugau hainuta si celelalte accesorii.
In 1870, francezii au creat papusile bebelusi. Acestea aveau expresia si caracteristicile unui copil de la cateva luni la maxim 4 ani. Bebelusii aveau un nou stil de corp, format dintr-un tors gol, de care erau prinse cu elastec membrele care aveau bile la capat. In acest fel papusile puteau fi asezate in mai multe pozitii.
Pana la mijlocul secolului XIX, majoritatea papusilor infatisau adulti, femei si barbati, iar cand au aparut papusile copii, industria a luat o alta turnura. Pana la sfarsitul secolului papusile bebelusi preluasera piata. Cele mai faimoase erau cele franceze produse de Jumeau, Bru, Steiner si Rohmer intre 1860 si 1880. Erau papusi de inalta calitate realizate cu multa maiestrie. Ca si cele anterioare, papusile erau destinate copiilor si erau imbracate dupa ultima moda. In anii 1890, producatorii germani au inceput sa acapareze piata cu niste papusi asemanatoare si mult mai ieftine. Drept raspuns, francezii s-au reunit intr-un consortiu, sub numele de "Societatea Franceza de Fabricarea a Jucariilor si Bebelusilor" (S.F.B.J.).
Papusile germane care infatisau copii au fost produse intre 1890 si 1930, primele fiind realizate de catre companiile Armand Marseille, Simon si Halbig, K*R si Kestner. Multe proveneau din regiunea Thuringia, care are depozite naturale de clei folosit la fabricare. La inceputul secolului XX, companiile Kammer si Reinhardt, Heubach si Kestner au inceput sa faca papusi mai expresive, numite adesea papusi personaj.
La sfarsitul secolului XIX si pana in anii 1930 au existau si asa zisele papusi "penny" care erau mai mici si erau si mai ieftine. Acestea nu aveau articulatii si erau facute dintr-o singura bucata de bisque.
Bisque-ul era cel mai folosit material in industria papusilor pana la inceput secolului XX cand a aparut un material composit: plasticul, iar productia a inceput sa se mute in Statele Unite. Si in Japonia s-au produs papusi bisque mici intre 1920 si 1930, dar acestea erau pictate cu vopsea pe baza de ulei care se stergea cu timpul. Cam in aceeasi perioada, inaintea celui de-al doilea Razboi Mondial, s-a dezvoltat reproducerea personajelor celebre. Colectionarea reproducerilor a devenit un hobby mai ales in Statele Unite intre 1950 si 1970, in 1980 raspandindu-se si in Europa, Marea britanie si Australia prin companii de retail ca Seeley's si Wandke.
Alte informatii puteti gasi pe:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu